laBOMBA la MODERN 2013

https://www.facebook.com/events/261845367279855/?fref=ts

https://www.youtube.com/watch?v=KRwTA8haiw0

Economatul Locativ

Economatul Locativ is the representation of a prospective project brief designed by Sorin Istudor and Kalliopi Dimou (skaarchitects) and Ana-Dora matei and Alecsandru Vasiliu (ArhiPera), brought about by LaBomba Studios, an NGO developing creative community building in the Rahova-Uranus area. Urged by the upcoming evictions (compelled by the restitution of confiscated properties) and, therefore, the threat of dismantling the community, LaBomba Studios gathered a group of experts: politicians, architects, sociologists and anthropologists, artists, to formulate preliminary solutions and to sign on, as partners, this long term inclusive design. The project brief advocates for an architectural implant. While offering the necessary social houses in the area and formalises the already existing economic activities (catering and cafeteria, tailoring, tending the neighbourhood children), it acts as a revitalising mechanism by proposing residences also for artists and social sciences professionals. Moreover, it becomes a “green” landmark, where, alongside social sustainability, sustainable building materials and use of renewable energy, it puts forward contemporary urban movements.

Community Debate on Economatul Locativ Project - may 2013

Preparing the meeting with the Local Authority at MODERN - february 2013

The Economatul Locativ Project's Sketch

Meeting IES (The Social Business Institute) in Rahova-Uranus, with Ancuța Vameșu

Pe scurt despre Economatul Locativ

Economatul Locativ este reprezentarea unui proiect prospectiv, designat de Sorin Istudor, Kalliopi Dimou (skaarchitects) și Ana-Dora Matei, Alecsandru Vasiliu (ArhiPera), la propunerea laBOMBAstudios, un ONG care crează și dezvoltă construcție comunitară în zona Rahova-Uranus.

Urgentată de viitoarele evacuări (din baza legii retrocedării proprietății), precum și de amenințarea distrugerii țesutului social al zonei, comunitatea Rahova-Uranus, reprezentată prin laBOMBAstudios, adună un grup de experți (7 februarie a.c.) politicieni, juriști, arhitecți, sociologi, antropologi și artiști, să formuleze soluții preliminare și să semneze împreună, ca parteneri, pentru o formulă de incluziune socială pe termen lung, proiectul de locuire socială, Economatul Locativ (Rahova-Uranus).

Proiectul pledează, pentru un implant arhitectural, de reconversie a unui clădiri deja existente în zonă, oferind locuințele sociale necesare pentru membrii comunității Rahova-Uranus. Formalizând activitățile economice deja existente (cantină, cafeteria, croitorie, centru comunitar), proiectul acționează ca mecanism de revitalizare și prin propunerea de rezidențe pentru artiști, antropoplogi și sociologi.  Aceștia ar urma să lucreze mai departe în cadrul proiectului de construcție comunitară și reconversie profesională pentru membrii comunității Rahova-Uranus, sub formă de cercetare activă, susținută ca practică universitară.

Despre comunitate

Comunitatea Rahova-Uranus este o comunitate mixtă, roma-română, cuprinsă din peste 30 de familii extinse, cu un total de 120 persoane. Comunitatea funcționează într-o bună măsură ca un sat, cu reguli și sisteme informale de reglare a situațiilor de viață (respect față de leader, responsabilizare față de membrii comunității, , etc). Este de remarcat că toți copiii din comunitate merg regulat la școală și se luptă pentru rezultate cât mai bune. De asemenea, comunitatea a fost constant implicată în proiecte culturale de 7 ani încoace. După evacuarea Centrului Comunitar pentru Educație și Artă Activă laBOMBA Rahova-Uranus, unde aveau loc aceste activități, un leader al comunității a amenajat din proprie inițiativă o cameră în propria casă unde să se poată continua activitățile centrului. Familiile desfășoară activități economice în comun, de la întreprinderi familiale de tip cooperativă, sau lucrând la același angajator, și el membru al comunității. 

Din punct de vedere al situației locative, întreaga comunitate se confruntă cu pericolul evacuării, lucru cauzat de retrocedarea imobilelor în care locuiesc. Membrii comunității sunt chiriași ai statului, care își plătesc chiria pe baza veniturilor propri. Prin aplicarea legii retrocedării contractele de închiriere încetează fără ca ei să primească alte oferte din partea statului. Schimbările politice cu privire la proprietate au consecințe directe în viața acestei comunități aruncându-i pe piața imobiliară speculativă.

O familie a fost deja evacuată, alta urmează să primească ordinul de evacuare în următoarele zile, altele urmează să termine procesele cu proprietarii anul acesta și să intre în procedura de evacuare, iar pentru un număr mic de familii procesul s-ar putea să dureze mai mult de un an și abia apoi să fie posibilă evacuarea lor. În comunitate există și persoane care locuiesc fără acte în case (așa numita situație de locuire abuzivă). Aceste persoane, ca și cele cu acte în regulă, sunt membre ale comunității de peste 15 ani și sunt văzute ca parte a ei.

Țesutul social al comunității, chiar și fără sprijinul autorităților, bazat doar pe legăturile comunitare, reușește să creeze o rețea de protecție viabilă, la nivel locativ, educativ și economic.  Având în vedere această situație specială, considerăm că spargerea comunității și mutarea familiilor, precum și răspândirea lor, va avea efecte foarte negative: pierderea resurselor economice de auto-susținere; relocarea copiilor în alte instituții de învățămînt și întreruperea relațiilor inter-umane formate de la naștere până în prezent, vor conduce la traume și probleme de adaptare, conducând la abandon școlar și probleme ulterioare majore în integrarea socială. Dincolo de tot, în această comunitate copiii sunt integrați, aici fiind adulți care au pe rând grijă de copii, îi aduc la cursuri de teatru, îi duc la fundațiile din zonă unde să își facă teme etc. Unii membri ai comunității sunt de etnie romă, etnie cu probleme de integrare socială, dar prin apartenența la o comunitatea etnic-mixtă accesul la educație și integrare socială al acestor copii este mult facilitat. Respingerea lor de către noile comunități-gazdă în care se vor reloca, în lipsa unei politici social-administrative coerente, poate genera conflicte, conducând la destrămarea familiilor, prin determinarea unor comportamente anti-sociale.

Despre proiect

Având în vedere specificul comunității, am realizat că cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemelor locative o reprezintă soluția integrată, în care locuirea să vină împreună cu componenta economică și cea cultural-identitară. Considerăm că aceast tip de soluție integrată, și nu construirea de blocuri sociale care conduc la segregare transformând acest tip de cartier în adevărate ghetouri pentru săraci, este singurul mod sustenabil de îmbunătățire al situației din comunitatea Rahova-Uranus, creînd beneficii zonei și celorlalți locuitori ai zonei. Proiectul propus ca soluție pentru comunitatea Rahova-Uranus e un model de bună practică în cadrul politicilor sociale locale, putând deveni un proiect-pilot care să poată fi replicat și în alte comunități cu profil similar.

Proiectul nostru crează spațiu pentru rezolvarea problemelor pe următoarele nivele:

1. ECONOMIC - întreprindere de economie socială - care poate lua forma unei cantine, coafor sau al unui atelier de croitorie (în trecut în comunitate a funcționat un astfel de atelier în care lucrau mai multe femei din zonă). Proiectul concret al întreprinderii sociale este elaborat prin dialogul cu comunitatea și cu specialiști în economie socială, punând în valoare abilitățile și cunoștințele pe care membrii comunității le au deja și necesitățile locale existente.

2. LOCATIV – economatul locativ – construirea de locuințe permanente pentru membrii comunității, a căror sustenabilitate este sprijinită de întreprinderea socială și a unor spații de rezidență pentru antropologii, sociologii, artiștii, și alți specialiști care vor oferi baza de expertiză pentru crearea de programe de dezvolatere comunitară ulterioare.

3. EDUCATIV-IDENTITAR – reluarea activităților centrului (cultural) comunitar laBOMBA la parametri maximi de funționare pe care îi avea înainte de evacuare sediului din Calea Rahovei 129, în 2011. În acest spațiu ar urma să se desfășoare activități educaționale și culturale care se vor adresa atât membrilor comunității, cât și publicului general, precum: specole de teatru comunitar, concerte, ateliere de creație pentru copii (teatru, muzica, arte plastice etc.), expoziții, dezbateri publice și cursuri de reconversie profesională, proiecții de filme, acces la biblioteca și info-point al primăriei de sector. Prin sprijinirea și punerea la dispoziție a spațiului pentru centrul comunitar laBOMBA, se generează identitate comunitară și accesul la cultură a unei comunități marginale.

Proiectul prezentat Primariei Sectorului 5 (7februarie a.c.) presupunea ca toate aceste funcțiuni să fie incluse într-o singură clădire, construită pe locul, sau prin extinderea, așa- numitului Economat de la Piața de flori, Geoge Coșbuc – generând titlul proiectului, Economatul Locativ. Am atașat o schiță a ideii proiectului la acest text. Între timp, economatului i-a fost destinată o altă funcțiune, o destinație temporară pentru ADP ramasă fără sediu. În cazul în care nu se va considera oportună realizarea Economatului Locativ în această locație, împreună cu primăria sectorului 5, s-au identificat următoarele posibilități de acțiune: găsirea unei alte construcții capabilă să preia reconversia sau identificarea unui teren pe care ar urma să se realizeze o construcție nouă, ambele locații aflate în proprietatea primăriei. Construcția sau reconversia ar urma să fie finanțate prin parteneriat public-privat accesând fonduri structurale europene în baza unui parteneriat al laBOMBAstudios ong, ca reprezentant al comunitații cu primăria de sector, laBOMBAstudios angajându-se deja în generarea echipei de specialiști pentru cercetare, documentare și proiectare a proiectului, având susținere logistică și de resurse oferită de Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, Universitatea de Sociologie București și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale.

Principalele beneficii identificate de noi, pe lânga cele de care s-ar bucura comunitatea, sunt următoarele:

-       de imagine: trendul European și mondial este de găsi politici și soluții anti-ghetoizare, care să genereze incluziune socială, considerându-se că segregarea pe criterii economice generează probleme grave în plan social (creșterea infracționalității, excluderea unor membri ai societății de la viața socială și reprezentare, utilizarea neeconomică a resurselor) a căror rezolvare presupune cheltuirea unor fonduri mult mai mari decât prevenirea apariției acestui tip de problemă. Instituțiile care vor participa activ la realizarea proiectului vor deveni exemple de bună practică și modele pentru celălalte autorități locale în menținearea unui țesut social sănătos la nivel European.

-       administrativ: un proiect-pilot care poate fi diseminat, transformarea unor activități economice informale într-unele formale

-       social: crearea unui flux cultural care ar produce mixiune socială în zonă prin accesarea spatiului comunitar Rahova-Uranus de catre oameni care nu ar frecventa în mod normal zona și care ar conduce în timp la creșterea circulației capitalului.

Pentru concretizarea proiectului, este nevoie de timp. Prin urmare, pâna la finalizarea acestuia, ar trebui ca membrii comunității să aibă asigurate locuințe temporare. În urma discuțiilor cu aceștia și ținând cont de dorința lor de a rămâne împreună în zonă, am propus utilizarea unor case modulare de tip baracă/container sau a unor rulote, care să fie amplasate pe un teren din zonă și în care să fie mutați membrii comunității, atunci când sunt evacuați din locuințele în care trăiesc în prezent. Aceste case modulare ar putea fi ulterior folosite pentru adăpostirea temporară a altor persoane aflate în situație de evacuare forțată.

Meeting the Local Authority under Dialogue Table Concept at MODERN - february 2013

laBOMBA @ Felix Meritis / Amsterdam

Commotion in the arts

Changing Europe, Changing Arts #1

Yvette Gieles

The world would not look the same without art. But this observation does not answer the question of how art manifests itself in society, or how artists take account of the environment in which they work, let alone what the current state of social acceptance of the arts is. The new SICA EUNIC series Changing Europe Changing Arts investigates the role and significance of the arts in present-day Europe by presenting artistic initiatives that take a changing society as their starting point. The first edition focused on the Rumanian project laBOMBA and the Dutch Van Abbemuseum.

On the surface it may seem pretty clear cut: LaBOMBA in Bucharest stands for accessible ‘active art’ for and by inhabitants of the Rahova-Uranus neighbourhood. In contrast, the Van Abbemuseum in Eindhoven is a prime example of an institute dedicated to modern and contemporary art. A community centre versus a temple of art: it appears to be a perfect illustration of the separate worlds of community arts and the art establishment. But on closer inspection the dividing line between the two is not as clear cut as it might seem.

A creative war of attrition

LaBOMBA operates in a neighbourhood of Bucharest that has been left the worse for wear by the twentieth century and whose inhabitants only rarely fit in with the lofty plans of the authorities. Neither do the present-day inhabitants conform to the ideal of wealthy citizens that the local authorities project these days. As a result, the threat of mass evictions looms over them. The plight of these people drew the attention of a group of artists who took up residence in an empty discothèque in the area. Together with the inhabitants, they started to develop projects in a variety of artistic disciplines, including dance and music sessions with children and catwalk shows featuring clothes designed by the model’s mothers and aunts and by other women in the neighbourhood.

The idea behind it is that jointly determining the course of something ‘larger than oneself’ helps boost moral and helps the people in the neighbourhood to develop strategies to avoid being left empty-handed in confrontations with the local authorities. For example: how do you start a dialogue with a mayor who is not really interested in your problems, let alone prepared to take any responsibility for them? The solution? Stage a disturbance by positioning a tank lorry in the middle of a busy crossing, with a woman on top threatening to blow herself up, and record the ensuing events with a video camera. Mobilise people and use theatrical methods to steer a situation in your favour as an unadulterated piece of active art.

LaBOMBA creates commotion and attention, for the moment at least. But there are doubts about the long-term effect of the actions. Maria Draghici and Irina Gadiuta of laBOMBA acknowledge that there is always a risk of disappointment, because the projects can never fulfil all the expectations of the participants in the neighbourhood, which makes it hard to keep everyone involved. Perhaps the best way to describe laBOMBA’s offensive is as a creative war of attrition for the artists involved.

Masks off!

Taking a position and provoking reactions through artistic interventions also generated newspaper interest in the Van Abbemuseum’s project Be(com)ing Dutch and even led to questions being posed in parliament. Two years after the project finished, curator Annie Fletcher looks back on the events. Much has been said and written about Be(com)ing Dutch. Fletcher has the feeling that it came to “stand for something much larger than it probably was in reality”: it grew into a symbol of the creaking debate regarding diversity in the museum world and beyond.

Identity and globalisation

Be(com)ing Dutch was a series of activities that culminated in an exhibition held in the Van Abbemuseum in the summer of 2008. Artists, theoreticians and other participants tried to survey current movements and variations within society by way of questions including ‘what is the significance and value of national identity, citizenship and social cohesion in an age of globalisation and migration?’ and ‘what happens when those values stop serving as a primary point of reference in a society?’ The Van Abbemuseum managed to stimulate the imagination of artists and the public using research, seminars, publications, work sessions and public events. At certain points this touched a raw nerve, as Fletcher illustrates by showing a clip from a video interview with the artists Petra Bauer and Annette Krauss.

A critical outside perspective

‘Read the masks. Tradition is not given’ is the title of Bauer and Krauss’s notorious contribution to Be(com)ing Dutch, in which they initiated a debate about the purportedly innocent character of the Dutch feast of St Nicholas, and especially about the role of Zwarte Piet, or ‘Black Peter’, in all this. At the same time, this was also an investigation of the degree to which Dutch society is receptive to critical perspectives on its own traditions from relative outsiders relative, in the sense that one of the artists has lived in the Netherlands for quite some years and experiences the festivities annually at her child’s primary school. You could add the question of whether it makes a difference who voices the criticism: a local anti-discrimination collective or two artists who are facilitated by a ‘highly important’ (Bauer) art institution. In other words: what is the role of the artist in a public debate and where do the responsibilities of a museum lie?

An outcry followed the announcement of a march through the centre of Eindhoven protesting against Zwarte Piet. This prime example of performance art evoked such a menacing response that, in the end, the Van Abbemuseum decided to cancel the event. Instead, a debate took place in the museum in which, says Fletcher, ‘a very diverse group of people took part and in which coloured people finally found the courage to say they felt pretty offended by the Zwarte Piet phenomenon." Be(com)ing Dutch won the Van Abbemuseum a new group of visitors, but it also resulted in the loss of some of its loyal visitors, mainly those who thought ‘that whole Zwarte Piet business was much too radical.’

Different paths

The differences between laBOMBA and the Van Abbemuseum are probably greater than their similarities, but both organisations allow themselves to be guided by the view that their relevance follows from the way in which they relate to today’s social issues. One of these issues is the significance of identity and citizenship. The search for answers in Bucharest looks different to the one in Eindhoven. In the case of laBOMBA, the aesthetics are not meant to get in the way of the message. You get the feeling that the people there have a coffee together before getting down to work. The Van Abbemuseum raises the conceptual bar somewhat, carrying out a preliminary theoretical exploration first. But this does not preclude their arriving at a point that is very similar to laBOMBA, i.e. that of artists instigating commotion on the streets and in the media.

Changing Europe, Changing Arts #1 16 September 2010

Felix Meritis, Keizersgracht 324, Amsterdam

Guests: Maria Draghici and Irina Gadiuta (laBOMBA)

and Annie Fletcher (Van Abbemuseum)

Moderator: Bas Heijne

laBOMBA @ EXPERIMENTDAYS 10 / BERLIN

The experimentcity europe platform’s first event is held in the context of the EXPERIMENTDAYS 10, a combination of international conference, project market, excursions and workshops.

Complemented by an interactive website, the event represents the beginning of a new European platform for collaborative housing in urban neighborhoods. Specifically, EXPERIMENTDAYS 10 aims to investigate what strategies both governmental and grassroots actors in a variety of European cities are using to support participatory housing projects.

In the framework of the 2010 European Year against Poverty and Social Exclusion, experimentcity will explore questions of affordabiltiy and social inclusion, as well as poltical, social and economic conditions supportive to collaborative and innovative housing projects.

Furthermore, through the development of common tools and terms, the conference aims to advance an improved and ongoing exchange among European partners.

experimentcity addresses the following issues:

What are urban actors in each of the participating cities, such as policy-makers, researchers, developers and activists, doing to support a diversity of sustainable, non-speculative andaffordable housing projects? experimentcity will compare best practices and model strategies.

Specifically experimentcity asks about:

POLITICAL AND SOCIAL FRAMEWORKS: What political and social frameworks are neccesary to enable collaborative housing projects, including a range of cooperative, ownership and rental models?

FINANCING: What forms of innovative financing and non-profit, non-speculative land and building ownershipmodels are being developed?

LAND + REAL ESTATE: How are cities using their own land and buildings to support collaborative housing projects?

DIVERSITY: What efforts are being made to increase social inclusion especially concerning lower-income groups in collaborative housing projects?

Partners

Politecnico di Milano (Polimi), department INDACO (Milan, Italy)

Initiative für gemeinschaftlisches Bauen und Wohnen (Vienna, Austria)

Stiftung trias (Germany)

Kollektivhus NU (Sweden)

laBOMBAstudios (Bucharest, Romania)

Stroud Common Wealth Co Ltd (UK)

Quatorze (Paris, France)

Jeudi Noir (Paris, France)

Graduate Institute of Building and Planning, National Taiwan University (Taipei, Taiwan)

Koti kaupungissa – Hem i stan (Home in the city) (Helsinki, Finland)

Town of Gdynia, Poland

Buurthuis Bonnevie (Brussels, Belguim)

laBOMBA Community Base @ Orionteatern

Re:Imagining Cultural Space

An international conference/lab on policy and practice

for flexible art spaces and cultural organisations.

We explore questions crucial to sustaining adaptable arts and culture spaces in the 21st century. A post-institutional approach is at the core of the program. Where will art meet audience in the future? Artists, curators and producers have shifted focus towards more flexible spaces in recent years.

Mobility, community and social engagement determine emerging forms of organization and aestethics. Offering a sound alternative to existing cultural institutions, emerging spaces range from temporary use (public installations and mobile stages) to cultural re-cycling of post-industrial space. They are operated collectively, often with no presentation venues of their own: clubbing, community art, and artist-led galleries.

Institutions created during the 20th century share basic ideas: accessibility, popular education and affirmation of national identity. Independent cultural organisations continuously adapt and challenge these fundamental values. How can a diverse cultural ecology be ensured?

The conference will investigate changing policies to encourage and support flexible initiatives that mirror current European artistic practice.

The conference gathers producers, directors, curators, artists, civil servants and policymakers.

Intercult, Stockholm, Sweden @ Orionteatern

Nordic Lab - sharing experiences in comparable contexts

Maria Draghici and Irina Gâdiuță carrying laBOMBA at Orionteatern.